Ești tare in BLOG?

Dacă te dai mare și tare în Blog, vino să discutăm despre comunitatea bloggerilor (sau bloggosferă, cum se zice pe jargon), sâmbătă, 30 mai, la Ziua Bloggerilor Bucureșteni (ZBB), organizat în Casa de Cultură Studenților (Calea Plevnei, 61, lângă Eroilor). Evenimentul este organizat de Biblioteca Metropolitană, în parteneriat cu Asociația Studenților la Științe Politice, Universitatea din București (ASSP-UB).
ASSP-UB organizează, în cadrul evenimentului, o masă rotundă unde se va dezbate influența acestui canal media în evoluția culturii politice, în special în rândul tinerilor. ZBB este la prima ediție, deci nu are cum să nu iasă bine :D. Mai ales că, pentru ”pasionați”, sponsorul oferă bere gratis.

Picnic la Pădurea Cernica. A fi om sau a fi bou?

Țin minte excursiile de o zi pe care le organizau
școlile in clasele 1-4 și care îmi păreau că durează o eternitate. De obicei, se organizau în jurul
Bucureștiului, dar nouă ni se părea că ne îndepătăm teribil de mămica și tăticu, iar când ne întorceam nu mai puteam de dorul părintesc. În vremea aceea nimic nu era mai gustos decât sandivșul pe care îl îngurgitam în autocar, străbătând drumurile, pe atunci necunoscute și la fel de neasfaltate ale Capitalei. De altfel, dacă reușeam să cădem la învoială cu un alt pici să facem schimb de sandivșuri, eram în al nouălea cer. Pentru noi, tehnica de a face sandvișuri ale mamei era de un secret mistic, iar fiecare mamă deținea o rețetă diferită, concepută cu mare chibzuință.


Tot în acele vremuri trezeam primele simpatii pentru 0+, iar dacă învățătoarea ne așeza lângă o fată în autocar, împotrivirea noastră era creația primelor semne de ipocrizie masculină.


Ei bine, una din acest excursii țin minte că a fost la pădurea Cernica. Învățătoarele, demiurgii copilăriei noastre, ne-au țineau discursuri despre tradițiile forestiere, dar pe noi ne interesa doar să ne jucăm leapșa și de-a v-ati ascunselea printre copaci. Unii dintre noi, mai precoce, dezvoltau competiții complexe inspirate din filmele de comando americane și ne tăvăleam prin tufișuri, fugind de inamici. Aceștia erau, de obicei, fie 0+, fie învățătoarele care țipau să nu ne îndepărtăm.


În fine, marele deliciu al acestor excursii era, însă, că se organizau de obicei în timpul săptămânii, iar faptul că în loc de citire și aritmetică exploram tufișuri (cu inocență, nu vă gândiți la prostii), era, pentru noi, un al doilea Crăciun.


Frânturi din ce v-am povestit mi-au trecut prin minte duminică, (24 iunie), când mergeam cu prietenii la un picnic la Cernica. Din clasa întâi până acum am tot hoinărit prin țară, mai ales prin jurul Bucureștiului, dar la Cernica, nu știu cum s-a făcut că nu am mai ajuns. Diferența dintre imaginea sedimentată în minte din copilărie despre Cernica și ceea ce am fost nevoit să văd zilele trecute a fost de un grotesc deprimant. Aș fi preferat să îmi rămână în memorie Cernica de acum 13 ani nu acest tomberon de gunoi rămas din defrișări unde maneliști și maneliste șuncoși pasc alături de vaci (a se vedea foto) și poluează ce a rămas din padure, nu doar lăsând gunoaiele în urma lor, ci și fonic și estetic prin țipetele lor și ale casetofoanelor de la mașini. În comparație cu dragii noștri concitadini, vacile și boii care pșteau liniștiți și rumegau ordonat iarba păreau niște ființe superioare. Stând o oră în acest decor ”diafan”, m-am simțit mai degrabă bou decât om.

PR românesc

Discuție la Oficiul Poştal Unirea, 24 mai 2009:

Femeia de la ghişeu: "Auzi, doamnă, ce-ai acolo in mână?"


Clienta: "Lumina, doamnă!"

Un băiat cu hardul mare

In stânga îl puteţi admira pe conu' PDP-8, străbunicul tuturor calculatoarelor, i-podurilor, laptopurilor, twitterelor, feisbucurilor etc . Pe vremea lui era mare pişicher, costa vreo 18.000 de monezi americane.  Pe atunci (1962), ca sa iti faci cont de haifaiv, trebuia sa cheltuiesti tot bugetul national pentru cercetare. Cam ce face EBA acum ca sa isi asigure intrarea la Bamboo Bruxelles:D. Glumeam, nu avea cum sa cheltuiasca bugetul pe cercetare in Romania, pentru ca nu ar avea acces la el (cică aşa zice la constituţie) şi nu i-ar ajunge nici pentru 10 afişe electorale:d.  

  

sursa foto: http://www.computerhistory.org/internet_history/

No picture found

o poza face cât o mie de cuvinte, cică.  De-aia oamenii cu aparatul foto in mână par mereu speechless?

Loc de băut cafeaua

" Si balconul dumneavoastră cu deschidere spre...ăăă... spre tot". Ce viaţa grea şi pe regii aştia...

Dezbaterea dintre Traian Băsescu şi Adrian Năstase, la alegerile prezidenţiale din 2004, difuzată pe postul TVR1. Analiză (ne)avizată

Dezbaterea a fost un exerciţiu politic inedit în acea perioadă pentru electoratul politic românesc, dar şi pentru actorii politici implicaţi. Interesant este că în cadrul întrebărilor primite de cei doi candidaţi, aceştia au fost de mai mutle ori nevoiţi să recunoască faptul că au greşit atunci când au exprimat anumit declaraţie, sau s-au ascuns după scuza că exprimarea avea un ton pur umoristic şi nu avea valoare de declaraţie.

Relaţia dintre actorii politici a avut o evoluţie oscliantă de-a lungul dezbaterii; emisiunea a debutat cu cei doi având o atitudine protocolară, dar după primele runde de întrebări au adus acuze reciproce, în mare parte fără suport demonstrat. Au încălcat regulile dezbaterii prin intervenţii în momentul în care nu îşi avea rostul, iar moderatorul a fost, în dese rânduri, depăşit de situaţie.

S-a vorbit prea puţin despre rolul concrect şi despre preogrativele prezidenţiale; întrebările jurnaliştilor au vizat în dese rânduri probleme care vizau funcţia de preşedinte de partid pe care cei doi o deţineau şi nu funcţia de preşedinte al ţări. S-a mizat mult pe relaţia cu celelalte partide şi pe cum se va forma coaliţia parlamentară, deşi acest lucru nu intră în prerogrativele prezidenţiale.

Interesant este de făcut o paralelă între anul 2004 şi anul 2009. Problemele dezbătute sunt şi acum de actualitate, iar acest lucru îl priveşte în special pe preşedintele in exerciţiu care a câştigat alegerile la vremea respectivă, anume Traian Băsescu. În dezbatere, el a promis o apropiere de Moldova, fapt nefăptuit, iar ultimele evenimente sunt mai mult decât relevatoare. Intregarea europeană s-a produs, dar există multe nemulţumiri ale Comisiei Europene faţă de cum decurg politicile europene la nivel local.  Din punct de vedere administrativ, în domeniul transporturilor, problemele sunt acelaşi, miiile de kilometri de autostradă promişi nu s-au materializat.

Populaţia României încă percepe preşedintele ca pe un şef de stat în adevăratul sens al cuvântului, iar Traian Băsescu a căzut în capcana de a se autopercepe astfel. O anticipare a acestei percepţii o sesizăm şi în discursul din dezbatere când, la o întrebare privind o eventuală propunerea a unui ipotetic ministru de externe care atingea politica externă, Băsescu a declarat că l-ar fi dat afară pe cel care propunea aşa ceva, deşi preşedintele nu are astfel de prerogrative.

Ca şi concluzie, videoclipul dezbaterii a ilustrat un exerciţiu electoral şi democratic interesant şi lăudabil, dar care a avut lipsurile fieşti în condiţiele unei democraţii tinere şi nematurizate a României de la acea vreme.