Dezbaterea dintre Traian Băsescu şi Adrian Năstase, la alegerile prezidenţiale din 2004, difuzată pe postul TVR1. Analiză (ne)avizată

Dezbaterea a fost un exerciţiu politic inedit în acea perioadă pentru electoratul politic românesc, dar şi pentru actorii politici implicaţi. Interesant este că în cadrul întrebărilor primite de cei doi candidaţi, aceştia au fost de mai mutle ori nevoiţi să recunoască faptul că au greşit atunci când au exprimat anumit declaraţie, sau s-au ascuns după scuza că exprimarea avea un ton pur umoristic şi nu avea valoare de declaraţie.

Relaţia dintre actorii politici a avut o evoluţie oscliantă de-a lungul dezbaterii; emisiunea a debutat cu cei doi având o atitudine protocolară, dar după primele runde de întrebări au adus acuze reciproce, în mare parte fără suport demonstrat. Au încălcat regulile dezbaterii prin intervenţii în momentul în care nu îşi avea rostul, iar moderatorul a fost, în dese rânduri, depăşit de situaţie.

S-a vorbit prea puţin despre rolul concrect şi despre preogrativele prezidenţiale; întrebările jurnaliştilor au vizat în dese rânduri probleme care vizau funcţia de preşedinte de partid pe care cei doi o deţineau şi nu funcţia de preşedinte al ţări. S-a mizat mult pe relaţia cu celelalte partide şi pe cum se va forma coaliţia parlamentară, deşi acest lucru nu intră în prerogrativele prezidenţiale.

Interesant este de făcut o paralelă între anul 2004 şi anul 2009. Problemele dezbătute sunt şi acum de actualitate, iar acest lucru îl priveşte în special pe preşedintele in exerciţiu care a câştigat alegerile la vremea respectivă, anume Traian Băsescu. În dezbatere, el a promis o apropiere de Moldova, fapt nefăptuit, iar ultimele evenimente sunt mai mult decât relevatoare. Intregarea europeană s-a produs, dar există multe nemulţumiri ale Comisiei Europene faţă de cum decurg politicile europene la nivel local.  Din punct de vedere administrativ, în domeniul transporturilor, problemele sunt acelaşi, miiile de kilometri de autostradă promişi nu s-au materializat.

Populaţia României încă percepe preşedintele ca pe un şef de stat în adevăratul sens al cuvântului, iar Traian Băsescu a căzut în capcana de a se autopercepe astfel. O anticipare a acestei percepţii o sesizăm şi în discursul din dezbatere când, la o întrebare privind o eventuală propunerea a unui ipotetic ministru de externe care atingea politica externă, Băsescu a declarat că l-ar fi dat afară pe cel care propunea aşa ceva, deşi preşedintele nu are astfel de prerogrative.

Ca şi concluzie, videoclipul dezbaterii a ilustrat un exerciţiu electoral şi democratic interesant şi lăudabil, dar care a avut lipsurile fieşti în condiţiele unei democraţii tinere şi nematurizate a României de la acea vreme.